Ți-amintești cum nu eram noi?
Ți-amintești cum nu eram doi?
Ți-amintești cum viața curgea șuvoi,
Iar noi nu eram goi?

Ia zi tu suflete din valurile moi,
Care dintre voi este acum noi?
Spre zările de lut să ne-ndreptăm noi,
Ori spre cerurile pline de ploi?

Ah, ce rătăciți suntem printre Ei,
Pierduți adânc în propriile voi și zgâriați de nevoi.
Avem nevoie să ne sărăcim de noi prin nevoi
Și să redevenim iar, plini de Voi.