In zi de 1 Decembrie, zi de sarbatoare, pe oriunde ratacim,
Ne intoarcem cu gandul la pamantul de unde venim.
Romanie, tu colt binecuvantat sub cer senin,
Gradina Maicii Domnului, cu aer vechi si destin divin.

Ai dat lumii oameni mari, cu minte, foc si zbor,
Cu freamat de geniu aprins in fiecare dor.
Coanda a scris aerul, Enescu a scris vazduhul,
Eliade si Cioran au adancit necunoscutul,
Celibidache a ridicat orchestra pana la stele,
Paulescu a daruit sanatate pentru o lume intreaga, nu doar pentru el.
Vuia a invins pamantul, Nadia a invins perfectiunea,
Patzaichin a taiat apa ca lumina, Nastase era furtuna,
Aslan a imblanzit timpul, cu mana ei blanda si buna.
Si Odobleja, profet tacut, a adus cibernetica pe lume
Cu o claritate stranie, greu cuprinsa in cuvinte anume.

Dar peste toate, Romania e arta.
E Brancusi, titanul pietrei, sculptor al universului fara harta.
E Coloana fara Sfarsit, ca o ruga catre cer,
E Poarta Sarutului, unde iubirea nu piere nicidecum in efemer.

Romania e frumusete naturala, neintrecuta si vie:
Munti care se desprind din basme,
Paduri cu inima verde si adanca,
Rauri ce duc povesti pana-n mare,
Campii ce poarta aurul grau si umbra soarelui de seara.

Romania e femeia romanca – chip de lumina si blandete,
O combinatie rara, intre forta, gingasie si frumusete.
In ochii ei se ascunde poezia, in zambet se odihneste dorul,
Si in suflet tine aprins focul casei si al neamului.

Romania sunt oamenii ei – calzi, primitori, sufletisti.
Acolo unde altii inchid poarta, romanul deschide inima.
Unde altii privesc strainul cu teama, romanul il asaza la masa.
Unde lumea oboseste, romanul gaseste putere.
Unde toti vad intuneric, romanul aprinde o lumina.

De aceea, astazi, mai mult ca oricand,
Sa ne purtam numele cu fruntea sus.
Suntem romani – un popor luminos, creativ,
Nascut din suferinta si frumusete,
Din credinta si dintr-un dor nemuritor.

La multi ani, romani de pretutindeni!
La multi ani, Romania – țara sufletului meu!