am pitici pe creier
o întreagă armată am trăgând cu ochiul la visele mele


dis-de-dimineață se aliniază de la stânga la dreapta lobului frontal
în semn de salut
își pocnesc călcâiele de nervii mei încă somnoroși

îmi beau cafeaua
încep imediat să defileze frenetic prin materia cenușie
să tropăie ca niște miriapozi bezmetici cu bocancii lor minusculi
și fără șireturi

împrăștiați prin cele două emisfere urcă
și coboară
în tranșeele sofisticate capitonate cu serotonină
fără măcar să aibă habar că îmi calcă în picioare
fericirea

către seară au program de voie
jonglează cu neuronii și-i trag de sinapse
până îmi plesnesc băierile și așa fragile ale memoriei recente

piticii mei de pe creier sunt mulți
cu bocanci minusculi și fără șireturi
mai mulți decât licuricii fosforescenți ai unei nopți de vară
în Delta Dunării


slavă Domnului că seara adorm și ei
odată cu mine