|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Trecerea nevăzutului
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-26 | |
,,Pisica și ariceii” de Virginia Stanciu
O pisică ce alăpta Pisoiașii ce-i avea, Căutând de mâncare Prin magazia mare, A găsit un culcuș, Unde erau ascunși Cinci micuți aricei, Abia fătați și ei. Pisica își zice în sine: – Oare mama lor nu vine? Și, așteptând cu nerăbdare, Își dă seama că nu apare. Dar, privind de aproape, A simțit că ei vor lapte. Ochii nu-i aveau dați Și erau chiar nealăptați. Mirosind-o pe pisică, Au început deja să sugă. Și pisica, bucuroasă, I-a lăsat să stea la masă. Așa a ajuns să crească Cinci arici mâța de casă. I-a învățat de mititei Șoricei să prindă ei, Lăsându-i la vânătoare Cu pisoii ce îi are. Dar odată s-a întâmplat Că vulpea i-a certat: – Țepi să știți că v-a dat Mama care v-a fătat! Pisica nu v-a făcut, N-o mai îndrăgiți atât. Și aricii, intrigați, De vorbe rău supărați, I-au spus vulpii fără teamă: – Tu nu ai altă treabă? Mamă este cine te crește, Nu e basm și nici poveste. Nu ne luăm după tine, Cu pisica noi stăm bine!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate