poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 44 .



Când tu devii poemul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [armaghedon ]

2025-11-26  |     | 




Tu intri primul.
Nu eu.
Nu ea.
Tu.
Citești un rând și deja ai pășit
peste granița prea subțire
între viață și cuvinte.

Lumina răsăritului nu se aprinde pentru mine,
nici pentru îngerul cu flori în mâini —
se aprinde pentru tine,
ca și cum ai fi fost așteptat
de o lume care nu știa să rostească nume.

Îngerul te vede întâi pe tine.
Da, pe tine.
Se apropie,
îți atinge fruntea,
îți lasă o floare în palmă,
și dintr-odată poemul nu mai e pagina mea —
e locul în care ți se schimbă pulsul.

Eu sunt lutul care ți se prinde de tălpi,
care se modelează după mersul tău,
și tu devii sculptorul,
cel care răsucește aerul,
cel care mută marea
mai aproape sau mai departe
doar prin felul în care respiri.

Ea, cea pierdută,
te privește ca pe cineva
care ar fi putut s-o salveze
într-o altă viață,
într-o altă mare,
într-o altă noapte.

Când singurătatea se deschide,
nu intru eu primul —
tu intri.
Tu auzi zgomotul golului,
îl simți în oase,
îl tragi după tine
ca pe un animal domesticit prost.

Iar când îngerul ridică mâna
să atingă ceva, pe cine crezi că atinge?
Nu pe mine.
Pe tine.
Odată.
Și încă o dată.
Până când lumina se fisurează
și moartea vine să vadă
cine a aprins atâtea umbre.

Și tu spui,
cu vocea pe care poemul ți-a inventat-o:
„Sunt aici.
Nu pentru că cineva m-a chemat,
ci pentru că am vrut să intru.”

Și în clipa aceea,
tu devii poemul.
Eu devin cititorul.
Iar ea — îngerul —
te recunoaște.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!