Argonautul care naviga printre stele
Călătorea printre frunze.

Trecea, ca un vierme,
Din ram în ram,
Printr-un arhipelag
De insule.

Și visa că se întoarce
După ce dă ocol marginilor
Care i se întindeau în privire
De dincolo de sfârșire.

Asemenea lui vâslesc să împing
Prin carnea cerului pământul.

Și rod frunze până când
În pântec simt că am adunat
Toată depărtarea căreia
Îi înfloresc pe ramuri
Pe interior zbateri
Goale de fluturi.