acum când te văd prafule care acoperi urmele trecutului
istoria vieții mele
cu fiecare duminică în care am îngenuncheat pentru viață
în care m-am rugat pentru îngăduința de-a mai face un pas înainte

acum când văd cum te-ai așezat nevrednicule
peste obiectele care știu totul despre
frământările mele
despre zilele însorite dar mai ales despre norii care s-au abătut greu
ca niște blindate de război

acum când nu te mai saturi să depui ouăle și să le clocești zile întregi
peste cărțile mele în care îmi am prietenii de-o viață

mă auzi
te șterg fără nicio milă și uit că mi-ai luat cu tine anii în care
am iubit fiecare duminică așa cum îți iubești mama
plecată să-L alinte pe Dumnezeu