respir mireasma ploilor târzii
ascund tristețea în umbra condeiului,
mă contopesc cu poezia veacului,
din cerneală răsar valuri de fantezii.

îmi modelează zilele sopranele pădurii,
rapsodii mirene mă îndeamnă să cânt
este mare veselie pe tărâmul sfânt,
s-au înmulțit în lume trubadurii.

în codri răsună cântecul ciocârliei,
este un loc sacru spațiul carpatin,
se desăvârșește românescul destin
cuprind cu mintea splendorile gliei.

neamul îmbrăcat cu ie românească
admiră cum plouă cu pronia cerească.