ÃŽn ou de timp e miez de crizanteme,
E un târziu neliniștii de toamnă
Zăpezi veni-vor iernii ce condamnă
Pe om de alb în glie a se teme.

Și rezemată-n mândra-ți Coasă doamnă
Vei împila în carne anateme,
Pe oase sânge viermuit de vreme
Ci încă pe sub piele mă îndeamnă.

Se-arată de pe-acum Crăciun, moșneagul
Intrând în case-n fum de veci pe horn,
Purtând cadouri cum ne ducem steagul.

La gura sobei lavă-n basme torn,
De diamant se-adună-n geamuri cheagul
Din gerul ce-l împunge un licorn.