poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ atlase ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-15 | |
Nu-ți iert
Pe-ntunecate drumuri mă destram, Cu pași târzii, călcând în amintire, Tu nu mai ești — și totuși te reclam Din rana mea ce urlă în iubire. Ai fost un foc — acum ești doar cenușă, Și-n mine clocotește-un dor tăcut. Ai stins în piept o stea ce nu se duce, Și-ai rupt ce niciodată n-am știut. Mi-ai dat cuvântul, l-ai zdrobit în două, Cu mâna ta — cea blândă, cândva, rea. Ai râs în timp ce inima-mi ploua, Și-ai fost tăcerea care mă sugrumă. Nu-ți cer nimic. Nici lacrimi, nici căință, Dar nu te iert — și nici n-am să te iert. Ai smuls din mine totul, cu voință, Și m-ai lăsat un om aproape sterp. Rămâi o rană — vie, ne-ncetată, Un „ce-ar fi fost” ce urlă în apus, O iarnă ce nu pleacă niciodată, Un drum închis. Și eu, pe el, răpus.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate