poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 75 .



telefonul din sufragerie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [diromil ]

2025-10-13  |     | 



în sufragerie aveam un telefon
de producție internă,
model robust,
avea un disc mare, galben,
și un lacăt minuscul, foarte sigur pe el,
pus acolo parcă să ne testeze imaginația,
dar care sugera că în interiorul familiei
există deja o idee
despre interdicții.

uram lăcăţelul acela,
motiv pentru care adesea îl smulgeam
cu precizie tehnică —
eu eram, carevasăzică,
forța de execuție,
sora-mea, rațiunea morală,
cu totul lipsită de logică.

„hai s-o sunăm pe mama” – zicea.
formam numărul
și, evident, o sunam la serviciu
(„iar blochează ăștia ai marineascăi centrala”)
ca să o anunțăm că suntem cuminți.

răsfoiam apoi
(cu degetele înmuiate pe limbă)
cartea de telefoane,
căutam nume ca al nostru,
nume înrudite prin litere,
formam numere fără motiv,
ca într-un joc de sorți,
sfârșind invariabil cu preferatul nostru: 958.

„la semnalul următor, va fi ora (ora),
nu știu câte minute,
dar mai ales un număr precis de secunde.”
vocea aceea fără intonație,
fără inflexiuni,
fascinantă — câte și mai câte i-am strigat,
și nu s-a tulburat deloc.
îmi dădea, cel puțin mie,
senzația liniștitoare
a unei ordini superioare.

era ora zece seara
când a sunat telefonul.
am răspuns —
cum altfel,
decât înaintea soră-mi.

un nene a spus că e urgent.
am strigat-o pe mama.
a venit,
a apucat receptorul,
a ascultat,
a ascultat,
(a ascultat mai mult decât trebuia),
n-a zis nimic.

telefonul nostru, din bachelită, negru,
obiectul pe care aproape ajunsesem
să-l îndrăgesc,
îi atârna greu în mână.
firul spiralat i se încolăcise pe degete,
ca o întrebare
care nu reușește să se închege.

m-am uitat la ea,
era calmă când a închis.
a privit masa,
apoi a ridicat aparatul
și l-a trântit.

(multă vreme mi s-a părut interesant
să fac referire, în diferite descrieri,
la urletul sfâșietor al unui telefon spart pe ciment.
am renunțat între timp.)

rezultatul a fost convingător:
bucăți mici, rotunde,
cercuri perfecte,
o demonstrație experimentală
despre fragilitatea comunicării.

săptămâni mai târziu,
tatăl nostru a fost adus stabilizat,
cu cinci cusături precise,
simetric executate.
pielea scalpului, tunsă scurt,
lucea exact ca cioburile
unui vechi telefon.
(am notat, pur și simplu, această
corespondență)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!