poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ azi e suficient ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-29 | |
Lasă-te grea, îmi spuneai;
să simt pământul cum se adâncește și urcă în tine; să caut sărutul în genuni, în cataracte și în vulcani să îl regăsesc. Și atunci fir de iederă mă făceam; mai sus, tot mai sus încleștarea. Fii rea, îmi spuneai; să te adulmec în acest Necuprins; Cerul să-mi cadă pe piept, să mă apese, să mă străpungă, sabie de safir, de foc străbătută. Sus, tot mai sus ramuri întindeam pe umeri, pe obraji și pe tâmple. Lasă-te prinsă, îmi spuneai; vino între coastele mele de timp lustruite, vino în inima mea de abis scorojită. Sus, tot mai sus – Mă destrămam în fire abstracte, funigei translucizi, fără să ating plămâni, inimi, pământ sau ape.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate