În penumbra serii, sub bolți de tăcere,
Se-adună efluvii de vise ascunse,
Iar clipa, efemeră, cu aripi de ceară,
Se rupe-n palimpseste de vremuri apuse.

Arcanele inimii împletesc întrebări,
Pași discreți tălăzuind prin roua fierbinte,
În chiaroscuro-ul gândului se-mpart în chemări
Lumina iubirii și umbra cuvintelor sfinte.

Rămân, pelerin pe cărări interioare,
Sorbind din nectarul amar al dorinței
Și-n smârcuri sibiline, neclintit în răbdare,
Zidesc templul anahoret al ființei.