Pentru că tăceam doar zâmbind idiot, fata cu părul roşu m-a întrebat
cu seriozitate profesională – care e pompa la care am alimentat?
Am respirat şi i-am răspuns: „Pompa şase.” “Doriţi bon?” „Nu” – am adăugat,
în schimb am dorit o cafea. „Cu zahăr?” „Fără.” Am luat restul şi am plecat.

„Veniţi şi mâine?” (cu evidentă emoţie fata cu părul roşu m-a întrebat).
„Nu ştiu” – am răspuns. „Mâine-i joi şi joia nu prea mă dau jos din pat.”
„Mda… păcat ! Mâine era ziua mea scurtă” – a mai zis fata. Şi a oftat.

Am zâmbit (elocvent). Fata s-a fâstâcit. „Altădat’…”
Dar ieşind, negreşit am ştiut că plantat
o să mă aflu şi mâine înainte-i, zâmbind tâmp şi nevinovat.