nu e umbra lui Bashō peste lacul Titan
nu e nici ce vorbeam cu Florin Dumitrescu
nu e o fabrică de stele

nu sunt nici măcar picioruțele tale în iarbă
într-o pictură celebră cu mic dejun
nu e muzică nici zgomot
e bormașina întunericului căutând să găurească
lumina

făină de stele din care faci găuri negre de covrigi albaștri
ca o după-amiază în care mângâi câinii
și îi colorezi în lacrimi