poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Căsnicia noastră e un frigider care nu se mai închide ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-10 | |
Ultima oară
fu zărit pe mare - umbră a unei rânduieli ce nu cunoaște hotar. Fantoma calului dansa pe luciul metalic al valurilor, lăsând în urmă un drum scrijelit cu fiare de lumină , în care se oglindea cerul Ștergându-i, pentru o clipă, veșnicia . Un cal fără de nume — scris pe frunțile oamenilor ca o vremelnică-ntrebare. Cutreierase pământul, călcase pe ape Toți îl voiau îmblânzit. Dar n-a fost chip a fi prins vreodată. Curând dispăru. Curgere a nesfârșitelor căutări spre necunoscut Învățase zborul . — Cine ești? — Cum te cheamă? îl întrebară stelele și soarele. — N-am nume. — De ce alergi? — Ca să mi-l aflu. — Poate că nu ești cal… — Aveți dreptate! „Acum știu cine sunt” — își zise Timpul. — Mai stai puțin… — Să-mi trag sufletul? Sunt de neoprit. Încă mai există spații fără mine.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate