Sub legea iubirii, totul pare perfect,
Dar când trădarea pătrunde, este defect,
O fapta repetată, în tăcere, disimulată,
Inima mea devine o victimă condamnată.
În formă continuată, trădarea se naște,
Un act ce se repetă și mă frânge în șoapte,
Cuvintele tale sunt jurăminte false,
Fapte ce submină tot ce am iubit în pace.
Păcăleala devine o sentință silențioasă,
Fiecare gest, o încălcare a promisiunii primejdioasă,
Te-am iubit cu toată ființa mea, dar tu
Ai încălcat codul meu, legea iubirii noastre..
Fiecare privire aruncată în alte părți,
Este o infracțiune, un pas pe calea greșită,
Iar în fața acestui tribunal al sufletului meu,
Rămâi acuzat de trădare, fără drept de apărare.
Sub incidența pedepsei, tot ce am trăit,
Se dovedește o crimă continuă, un păcat,
O relație subminată de fapte repetate,
O iubire condamnată la izolarea de dor.
Dar legea iubirii nu-ți dă dreptul de a fugi,
Chiar și în continuare, rămâi vinovat,
Și în fața acestei sentințe, doar inima-mi știe
Că trădarea ta este încă o rană vie.