poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ gîndul È™i fapta bună ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-08 | |
Ca un strugure ce își inspiră boabele-n ciorchine
Așa s-au copt stelele în cerurile cerurilor Via în care ne altoiam îmbrățișări adolescentine ne învelește cu aceeași placentă străvezie de dincoace de experiența exodului, într-un interior nedezgolit al dragostei pristine; cu gesturi crude își seamănă gîndurile sîmburi în noi, tavane de smarald și visuri parigorii ne pregătesc de ploi, privește cum se stinge seninul și vin culegătorii. Și alungați, de-abia te uiți la mine deși te chem, dispare certitudinea c-ai fost mereu frumoasă cînd toată dragostea expusă în vitrine a fost deja făcută și ocultată insipid, smulsă din noi de-un duh priceput. Azi ne iubim doar într-o amnezie a sărutului început ieri pentru ce vom fi fost unul fără altul niciodată pentru ce am fi împreună mîine trimitem copii vanității, ne măsurăm iluziile, și despărțim bezmetice concluziile, butonînd feluritele morți android; sensul vieții ar fi o mare a risipirii dacă n-aș fi poet, de nu mi-ai coace pâine. Atingîndu-ți pieptul arcuit ca o creangă, respir miresmele unei livezi din Vînători îți caut florile din păr la subsuori chiar și în această-mbrațișare inegală am sentimentul că m-a alăptat o portocală. Ca-ntr-un contagios trecut, prezentul e sfărghiat de-ntîiul tău sărut cînd tu de fapt mi-l dăruiești pe ultimul și-atunci îți las doar ție să taci ce-i de tăcut. Numai așa prin tot ce-i nefiresc are sens c-am înșeuat cu tine 12 cai ca să înțelegem ce-am rămîne acum de n-am păstra în noi o seară la foc cu cartofi copți și o chitară și Lagos și o luna înghețată, pe drumul spre Blankenhorn de care ne-ascuțim pașii ca țurțurii, în tăișul albastru al fumului de pipă. Viitorul deja trecut pe care-l doream veșnicie, cînd ceasul rămîne doar o privire atentă pe peretele unui cabinet psihologic mai conține doar o secundă certă cît poți să mai ucizi un rămas bun cu un bun găsit. Ca un strugure ce își inspiră boabele-n ciorchine îmbrățișarea ta este sentimentul acela cînd șarpele își înghite coada și niciodată punct nu mai devine.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate