poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 90 .



Surori pe dos
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DianaElenaa ]

2025-09-03  |     | 



Eu port în păr umbra nopții tăcute,
ea poartă zorii cu raze luminoase.
Ochii mei, căprui, sunt pământ ce visează,
ai ei, albaștri, ca cerul senin care mângâie ziua.

Eu caut tăcerea când lumea e grea,
ea vine cu râsul și-mi schimbă cumva
orice tristețe într-un joc neștiut,
în cântec ușor, ca vântul printre frunze.

Suntem oglinzi răsturnate pe drum,
două culori ce dansează pe fum.
Eu sunt cărbune, ea, rază de soare,
dar împreună facem sărbătoare.

Ne certăm pentru lucruri mărunte,
pentru un loc sau povești neștiute,
dar pacea revine ca ploaia pe flori,
ca mâna caldă ce șterge fiori.

Ea e mai mică, dar poartă în glas
toată lumina pe care o las
să mă vindece atunci când greșesc,
atunci când în mine prea mult obosesc.

Când mergem împreună prin parc,
oamenii ne privesc mirați:
„Atât de diferite și totuși pe-un drum?”
Dar noi știm că firele nu se desfac,
că sufletul nostru e țesut din același fir,
și că legătura noastră nu are hotar.

Eu sunt noapte, ea zi; eu lut, ea albastru;
eu pasul mai grav, ea dansul năstrușnicu’.
Suntem ca două note care se caută
într-o melodie fără sfârșit,
două umbre și lumină care se completează.

Când timpul va trece și drumuri ne-or rupe,
vom duce în noi amintiri neînfrânte:
ochi căprui și albaștri ca stele în oglindă,
două inimi ce bat și se caută blând.

Și poate destinul ne-a vrut „pe dos”,
dar tocmai așa ne-a țesut frumos:
ca două aripi ce nu se despart,
zborul e întreg doar când bat la unison.

Suntem surori pe dos,
dar în felul nostru inversat
lumea devine mai dulce,
iar fiecare clipă împreună
este un vis care nu se termină niciodată.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!