Renaște în amurg a nopții șoaptă,
Fierbinte e-a apusului cenușă
Spre beznă pasărea deschide ușă
Și-a făuri lumina stelei, coaptă.

Ridică luna valul și ghidușă
Se-ntrece cu Trident de zeu în faptă
Și spre zenit din greu nadir se-ndreaptă
Purtând o rază dulce în cătușă.

La lumânare eu descui o poartă
Spre poezie, însă vanul port
Și muza-n călimară-mi tace, moartă.

Tot scriu nimicurile pe-al ei ort
Deși emoții mi-s enorme-n soartă
Și-n vama vieții chinuri tot suport.