Să rămâi iubit și să-ți menții iubirea pentru
cineva înseamnă să te străduiești să poți sări
peste o umbră, a celuilalt, să o vezi, să o accepți
cu respect, să o fotografiezi pentru a-l ajuta să
înțeleagă că e acceptat, dacă vrei să se știe iubit,
dacă primește asta ca pe un dar. În ora de aur,
aproape de apusul fiecăruia, umbrele devin de
două ori mai lungi, mai importante, decât înăl-
țimea corpului. Atunci devin vizibile, datorită
îmblânzirii tonurilor de negru, tristele adevăruri.
Orice apus aduce cu sine o amplificare a deformărilor, o alterare a reprezentării celuilalt, astfel
încât obișnuința, dorința antrenată de mai mult,
mută privirea spre umbre, nu spre aura tomnatică și luminoasă a celuilalt. Analog fotografului
ce înțelege rostul întunericului și care mizează pe
surprinderea ideilor din umbră, ori pe modelarea
lor prin lumină, prin acceptarea părților întunecate ale celuilalt și punerea lor în sharful obiectivului, nu al criticii, ne putem exersa iubirea pentru
celălalt, învățând să-i iubim mai întâi umbra.