când țipă clopotul mă gândesc la Dumnezeu
nu la moarte
nu la vești triste
nu la sărăcie în timp ce unii petrec
prea multe zile pe an în locuri despre care aceia nu au auzit

când plouă pe clopotul cel mare
parcă cineva ne cheamă la dreptate
să o facem cu mâinile noastre
de care truda nu s-a dezlipit vreodată
se aud zgomotele toacelor de peste vremi
și al meșteșugarilor dispăruți cu voința aleșilor

că tot e vorba de limba română
azi
parcă bat literele alfabetului obrazul celor care o stâlcesc

Doamne
când urlă clopotele vieții în inima mea
Ție îmi dau păcatul
ca pe ultimul mărunțiș din buzunar