am slăbit maria


iubirea se împuținează în fiecare zi și am ajuns s-o duc rău
nu mai am serviciu nu mai am casă
sînt mai ușor cu cîteva nume de oameni de străzi
ne subțiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în fața unui atac terorist
lumea simte asta
bărbații intră în tine vor să lupte cu mine
cu cine să lupte maria cînd sînt doar un cui pus piedică inimii
femeile-mi simt slăbiciunea
întind mîinile încearcă să-mi pună nacelă
dar cum să mai pot zbura cum aș putea să mă înalț fără tine
nu știe nimeni cum se sărută de-adevăratelea
să-mi sufle aer cald în plămîni

am pierdut toate viețile pe care mi le doream
dragostea e un stol imens de corbi înfometați peste un cîmp de bătălie
fiecare trup o parte din povestea noastră
s-a adunat toată iarna pe-aici
e ca la waterloo
cînd carnea se împuținează dragostea moare de frig
și pierd puțin cîte puțin din iubire încă un nume al tău și încă unul
mai am un singur sărut maria îl păstrez cînd o fi să pună pămîntul
deja mi-e ușor sînt o insulă plutitoare
am oasele tot mai moi mai aerate
cum e ciocolata aia albă cu bule
mi-e teamă c-am să pier cu totul maria că am să rămîn
fără mîini fără gură fără un piept la care să te strîng
o fotografie din care să arzi bucățele ori de cîte ori
ți-e frig sau te simți slabă