poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioÈ™ka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-08 | |
deschid gura să îmi picure stelele pe limbă să te pot săruta
cu lumina infinitului și e noapte cu lună plină așa că te sărut cu ea. ai avut gîndul dragostei noaste în tine și l-ai pipăi cu degetele, deci există și eu, îngrijorat ca un disc de tăiat lemne, mi-a fost frică să nu te rănești, să nu îți pipăi somnul ca pe o păpușă care nu mai sună dimineața. azi mi-ai spus cele mai frumoase cuvinte, nu există în altă limbă decît în cea a degetelor care ating sufletul și, eu, ca un tîmpit m-am îngrijorat pentru visele încă nevisate nu trebuia decît să te îmbrățișez, să te cuprind pe la spate și cu mîna pe sînii tăi să construim împreună un somn și o lună care să ne vegheze, să ne facă o cafea dimineața cînd greierii pun scripca la odihnă și se aude mirosul de iasomie cum cîntă prin gene ca o salcie a cărei umbră pe rîu rămîne în același loc numit iubire, unde și tu rămîi între palmele mele ca un nor din care plămădesc o furtună sub care ne acoperim trupurile unul cu altul și trăim în ploaie sub același acoperis, doi copaci care își împreunează crengile peste drum, peste timp, peste un sărut al unei flori de cînepă sălbatică îndrăgostitită de un tatuajul nebun cu canabis, muzica unei creaturi a nopții, un greiere care știe ceva atît de adînc despre iubire că nu mai cîntă, se transformă în licurici ca florile care nu mai înfloresc la timpul lor și devin mame pentru dorințe florile de cîmp uscate în palma ta, nedăruite asta e durerea mea, dar trecem peste ea, am trecut deja, sunt ca o drujbă cu pene, acum fac plopii să zboare, împlinesc orice dorință, acum că ți-am înțeles mîinile îți înțeleg și îmbrățișarea sunt flori de hîrtie, vii, nici măcar nu știam că iubirea mai poate înflori nu ne mai trimitem avioane, ne trimitem direct sufletele acolo unde pot face dragoste, noi ne privim și zîmbim, bem o cafea.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate