poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioÈ™ka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-31 | |
Să plângi nu este o slăbiciune,
e arta rară de a simți până la capăt ceea ce doare, ce se naște, ce pleacă, ce vine din tine ca un râu neștiut. Lacrimile curg pe aceiași obraji, dar nu toate vin din același loc. Unele au gust de lumină, de clipe ce nu-și mai încap în cuvinte. Altele poartă sarea rănilor ce încă sângerează în tăcere. O lacrimă de bucurie îți atinge buzele ca un vin rar, ai mai vrea încă una, și încă una, până inima ți-ar înflori toată. O lacrimă de durere o ștergi repede, de parcă ar rupe o parte din tine și-ai arunca-o înapoi în umbră. Dar ea nu pleacă. Ea rămâne, ca o mare în care înveți să înoți cu ochii închiși. Am sărutat obraji scăldați în lacrimi. Nu a contat motivul: bucurie, spaimă, dor, cădere, aveau același gust, gustul iubirii care nu se teme de nimic. Abia dupa aceea, lacrimile mele Au început să îmi pară dulci și amare în același timp, De atunci nu le mai judec, Le las să fie, Acum știu: am început, încet, să mă iubesc, cu tot ce sunt, cu tot ce-am fost.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate