Ploaia cade mărunt printre stele,
umbra mării îmi pare ca un vas fără vele,
rămas înțepenit
în nisip,
cu luna înfiptă-n catarg,
printre norii care se sparg
precum pietrele
grele de moară,
ca o povară care apasă
peste întinderea vastă,
briza cu gust de sare
adie din depărtare
și pescărușii dau târcoale
ca păsările răpitoare,
trupului mării, răpus,
pândind de sus
orice mișcare,
iar eu aștept ascuns
prin lăuntrice cotloane
răsăritul de soare