A trecut ziua mea, ce să zic, s-a dus,
Cu râsete, flori și-un tort prea... frumos.
Dar nu-i nici un dor și nici vreo povară,
Când sufletul joacă pe-a vieții vioară.

Am suflat în lumânări, nu pe tort, ci-n suflet,
Fiecare dorință – un ecou, un început.
Și-am înțeles, în tihnă, privind în tăcere
Că timpul nu iartă,nu uită, nu piere.

Vârsta e doar un număr – așa se tot spune,
Dar în spatele ei... stau clipe și lume.
Alegeri tăcute, răscruci și regrete,
Dureri adunate-n albume secrete.

Nu-mi număr anii – ci pașii ce dor,
Cuvintele nespuse și visul ce zboară.
Dar nici nu mă tem: în fiecare apus
Se naște o rază, din tot ce s-a dus.

Poate nu sunt mai tânără, dar sunt mai întreagă,
Mai plină de mine, mai dreaptă, mai dragă.
Și-mi spun, fără teamă, privind spre lumină.
Vârsta e doar un număr – dar eu... sunt divină.
,

Și merg mai departe, cu pas liniștit,
Cu inima vie și suflet iubit.
Căci vârsta e vântul ce trece prin mine,
Dar eu rămân stea. Rămân foc. Rămân sine.