De fiecare dată când pun contactul
Îmi închipui că odată cu mașina mea
pornește tot universul la lucru.

E cinci dimineața.
Atlasul și-a scuturat ochii de somn,
A mai pornit o furtună undeva la poli
Cu căscatul lui matinal
Și, clipind,
A reușit să mai împingă peste tejghea o nouă zi.

Are inima plină de mucuri de țigară,
Îi sunt ochii apăsați de economii în regres,
Dar mușchii lui, mușchii îi sunt
Niște monstruozități gata de iubit,
Și când îi încordează, gem stelele de plăcere.

Iar toate astea,
De fiecare dată când mă urc în mașină,
Pornesc din gândul meu,
Din fuga mea de mine însumi.
Îmi umplu mintea cu tot ce găsesc,
Cu orice prostie pe care pot să pun mâna,
Cu orice prostie pe care aÈ™ putea s-o palmez,
Doar-doar i-ar da viață tăcerii care mă sugrumă,
Doar-doar ar umple de culori cerul gurii mele.

În fiecare zi, fiecare zi naște o lume.
Plăcerile rămân plăceri, dar fără niciun folos.
Durerilor le atașez cântece de heavy-metal,
Pentru că e singura cale prin care pot să le înghit
Și să nu vărs.

Mă urc în mașină, pornesc motorul,
Iar până la prima intersecție mă prind ușile unui metrou imaginar și mă zdrobesc.
E și mâine o zi dată morții.