acum taie mărul în sferturi
îmi plac oamenii care știu să țină cuțitul bărbații mai cu seamă
anamneza ginului de mere sorbit cu paiul
picanteria acestei seri
îmi bubuie mintea simt cum mă poticnesc în ritmul cardiac
al unei necunoscute
vorbește-mi despre lupte interioare
despre imaginație
cum e să te prefaci o sayuki
într-un chimono perforat pentru libera circulație
a aerului din mansarada cu porumbei
aripile lor te plesnesc ca din greșeală
îți induc frica de realități paralele
chemi moartea cum ai chema ambulanța
dar moartea nu vine când o obligi/ vine
când are ea chef
nu-ți dă timp să hrănești pisicul
să-ndrepți tabloul de pe perete ori să dai un telefon
nici să-mprejmuiești gândul plecării cu flori
vorbește-mi despre tine
după câteva beri o ignor
chiar dacă mi-adună iubiții din fotografii
îi întinde pe morminte cum ar întinde rufe proaspăt spălate
pe iarbă
vorbește-mi despre poezia ta
filmul hipnozei
mă așez peste gramatici în dizgrație căutând
un rost
cum sare dopul când deschizi șampania
așa sare metafora din cuvântul înduplecat
fii blând când duci paharul la gură
e acolo suflet de om
rostește un toast pentru ocazia asta unică
drumul spre infern începe cu o poezie de dragoste
oarbă