poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Dimanche ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-07-10 | |
femeia-stâlp
nu s-a prăbușit, nu pentru că ar fi întreagă, ci pentru că altcineva și-a lăsat viața să atârne de ea ca o haină udă pe un cui vechi femeia-stâlp a rămas în picioare când genunchii îi erau ceruți de pământ, fiindcă știa că, dacă s-ar fi lăsat, s-ar fi dus odată cu ea copilul, și mama, și „omul” care, la începuturi, nu putea duce nimic și-a făcut din trup o arcadă sub care alții să treacă când n-aveau cer, n-aveau direcție deseori, tăcerea ei e mai grea decât o mie de strigăte dar o duce – pentru că ea, femeia-stâlp, a învățat să fie piatră care plânge în interior și zâmbește la suprafață ca o ramură bătrână ce încă dă umbră uneori, i se face frig în inima neîmpărțită. dar nu pleacă. nu cade. nu cere. își oprește pașii, cugetă, și din ea cresc alte liniști în care se pot odihni cei care nu mai știu cum să respire femeia-stâlp rămâne dreaptă, chiar și când o sfâșie furtunile.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate