poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 61 .



blue jam session
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [diromil ]

2025-06-30  |     | 



am ieșit din casă
cu gândul clar să cumpăr lipici
aveam o fisură mică
în atitudine
„ocoliți – pe la unu” — ziceau
și-așa am făcut.

blocul nu mai avea parter
rămăsese
doar o femeie care vindea pământ de flori
în pungi cu fermoar.
„ăsta e cu aer de balcon din '83”
a spus,
și balconul a oftat de după un geam.

am pornit pe jos,
josul însă se schimba —
era când bordură, când sunet, când
ceva ce părea începutul unei idei
întreruptă înainte de virgulă
de scârțâitul unei mici ezitări.

la colțul cu non-stopul,
un domn mânca un cablu prelungitor
cu o atitudine de om
care a renunțat la explicații.
mi-a făcut semn și-a zis:
„n-ai cum să ajungi, dacă tot încerci.”
i-am răspuns: „nu vreau să ajung, vreau doar să…”
dar în acel moment a sunat ceva.

am răspuns, politicos —
era un claxon din 1998
și n-avea nimic de zis.

un copil cu un cărucior de păpuși m-a oprit:
„ți-a căzut identitatea.”
era într-un portofel verde,
cu o poză în care clipeam
staccato retractil.
l-am luat,
am mulțumit
și m-am scuzat — preventiv,
sincer,
și cu intenție aporeică.

pe strada principală,
toate semafoarele arătau portocaliu intermitent
și scria pe ele:
„e ok (probabil)” —
dar nimeni nu traversa
deși fiecare părea că are de gând.

într-un gang
m-am întâlnit cu mine,
dar cu altă voce.
mi-a zis că n-am rezolvat nimic.
i-am zis că nici nu mi-am propus.
și-am trecut mai departe,
indiferent
pe cealaltă partea a conversației.

am intrat într-un bloc —
mirosea a drumuri neparcurse
și a covoare care știu prea multe.
am urcat un etaj, apoi încă unul.
m-am trezit în lift
(nu știu când).

liftul avea un singur buton: „aproximativ.”
l-am apăsat.
lumina mergea doar dacă stăteam nemișcat,
așa că am respirat cu pauze
și-am visat că, în sfârșit,
îmi reușise ceva minor
dar sincer.

eram, fără tranziție,
într-o parcare de subcuvinte,
unde o masă lungă
mă aștepta cu lucruri
pe care nu mi le-am dorit.
le-am luat
și le-am pus la loc,
cum se face.

era noapte
(becurile se gândeau — ca și mine — dacă merită).
ieșirea era închisă pentru inventar,
iar paznicul — o rață în hanorac —
mi-a cerut legitimația de respirație.
n-aveam,
așa că mi-a dat o cămașă
cu două mâneci pe aceeași parte.

am îmbrăcat-o
și-am continuat,
pentru că, într-un fel,
deja ajunsesem —
și nimeni nu m-a recunoscut,
ceea ce, sincer,
a fost perfect.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!