de trei ori și-au tras bătrînele cingătorile în așteptarea ta, luna s-a făcut fazan cu stele și iarba a încrețit iar tu n-ai mai venit. iar dacă ai venitm ai fost atît de invizibilă că luam apă de la cișmea și o puneam pe față și tot nu era chipul tău, și beam apă și setea nu se potolea, și nu stricam în bălți, cînd pășeam, nimic altceva, nu conta, era doar singurătatea mea.

ziua mea de ieri s-a descompus ca luna în fazele ei, pînă a rămas doar un ac ascuțit, gata să-mi închege rănile din palmele care au vorbit unui zid care nu voia sub nicio formă să ia măcar o trăsătură a ta. am mîngîiat o pisică, un motan, și-a ridicat coada și a plecat. tot ce sta sub stăruința palmelor mele e lipsa, ca lipsa de formă a apei pe care o urăsc pentru că își capătă formă din altceva.

ar trebui să arunc scrumiera, dar e cum aș arunca urmele dragostei noastre, fiecare sărut, fiecare fum prin care te-am tras în piept, în inimă și am murit puțin pentru asta. michelangelo avu piatra, mie îmi rămase neantul, și să faci forme în neant înseamnă că ești măcar rudă cu el. să poți trage o dîră de sînge ca o asimptotă de la nimic la iubire.

pe ulița dezechilibrului e zarvă mare, cică a adus unul o balanță pe care dacă pui o inimă pe un taler și o inimă pe alta, niciuna nu cîștigă. și dacă nu cred, amîndouă pierd. apoi s-a sfădit o țață de pe o stradă cu o doamnă de pe alta și fiecare striga ceva de inimă și bărbat și cerul era atît de curbat că la un moment dat a plesnit o coastă a lui, pe undeva că se vedeau măruntaiele lui, ale cerului și străluceau cum numai stelele o fac, pe un cer opac cînd noi ne iubeam.

păi dacă nici ei nu s-a iubit, zicea namaste din ferentari, apoi unde-i iubirea, gore din chitila spunea filosofic, iubirea ți-e dată, nu ți-e luată, și dramatic, aproape ideatic o veveriță ronțăia o alună, spunea tataia mărin, bine că seara e bună, amiroase a cimbrișor, cu un fum de țigară dau rotocol lunii, apoi lumii și nimic nu e nou, totul stă învelit în frunze, plouat ca în glastre în care cresc paseri măiastre,

și dacă n-o fi iubire, apoi s-o mai ia dracu de dezamăgire că m-a scos din minți
ca milă pentru părinți.
să nu te superi, dragostea mea, tocmai am primit factura pe dragoste, ca pe stele.