Că n-am pământ îmi simt pe sub picioare
Și parcă sunt de-a-ntregului în aer
Ai nopții demoni mă cam iau de fraier
Chiar dacă veșnicia-n pieptu-mi doare.

Stâlcesc cuvinte-n liricul bomfaier
Din călimară-a revărsa licoare
Dar tot pătrund pe unde nu se moare
Și clipe de statuie îmi încaier.

Zadarnic luna-n mare stă-n corăbii
Și stele țes al Ariadnei fir
Că de respir e zborul cel de vrăbii.

Și mă nuntesc cu spini în trandafir
Ce stau în mine ca-n șoptiri de săbii
Și câtă întrebare, să mă mir...