o să vină ziua aia în care o să-ți dau o cămașă de-a mea
și o pereche de blugi ca să mă pot da și eu mare
cu siguranță nu ăsta e planul meu de reziliență
aș fi vrut să fiu o statuie de carne dar nu sunt
mă topesc inocent ca o lumînare într-un univers gol

te-am visat și îmi spuneai să-ți cer iertare și acum asta fac
îmi cer iertare ca apa care inundă, taie, tocește
îmi cer iertare ca furtuna care zboară florile
îmi cer iertare ca avalanșa care acoperă și îngheață tot
îmi cer iertare ca un om și se așteaptă să fie ascultat
și iertat

fără tine sunt ca attacus atlas, fluturele fără gură
imens ca un împărat sau ca o eclipsă cu tine
ca mine, nici el nu se poate hrăni și moare
în mai puțin de o săptmînă, ca mine, e foarte mic
în comparație cu aripile

sunt sigur că nu despre fluturi voiai să auzi,
adevărul e că și pe mine mă preocupă altele și îmi pare rău
că nu are legătură directă cu tine, dezlegăm jocuri
proiectăm filme dar mintea mea e dărîmată de alți asteroizi
sunt exilat pe o planetă fără pisici și nimic pisicesc, un coșmar
din care nu mă mai trezesc

lipsa ta lasă ca strungul cărări groase și dureroase în mine
și-mi simt corpul plin de șpan, de șpan clocotit care umblă
doare și taie, ca un grîu metalic și nebădăios care crește prin mine
prin piele, prin ochi, prin cap, am deja plete de argint
sunt un fluture uriaÈ™ ca attacus atlas
nu am gură nici să mușc, nici să vorbesc, doar să mor mi-a rămas

nu zbor nici eu în linie dreaptă, asemenea fluturilor
despre al căror zbor se spune că e un zbor beat, impredictibil
mai ales pentru prădători, e zborul lor defensiv
la fel ca al meu, am deja mîinile arse de becuri, am inima fiartă
de lumini aprinse în întuneric

ce ar mai trebui să știi, e că zbor hipnotizant, aparent fără direcție
și fără noimă, dar cînd nu ai mult de trăit știi sigur ce ai de făcut și ce vrei
fluturii planează înainte să moară, așa îmi închipui
și asta poate dura o vreme dacă există iubire
să planez și eu cît de mult se poate cu tine.