poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respiraÈ›iile ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-05-23 | |
Când noaptea cade-n falduri de catifea,
Și luna-și varsă taina peste lume, Se-aude-ncet o strună ce oftează, Povestea de iubire fără nume. O mână fină mângâie arcușul, Cu gesturi pline de iubire blândă, Glasul viorii, cald ca o lumină, E ca un dor ce-n inimă se-afundă. Pe trupul ei, sculptat din vechi tăceri, Se plimbă umbre calde de lumină, Și fiecare notă naște-n aer O amintire vie și divină. Ești tu acolo, nevăzut, prezent, În fiecare notă ce tresare, Iar sufletul mi-e frunză în curent, Purtat de-un vals spre altă întrupare. Vioara ta, iubite, mai vibrează, Cu foc tăcut, cu rouă și mister, Și-n fiecare noapte mă visează În dans tăcut, sub cerul efemer.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate