neclar
ca și cum privesc
printr-un perete
de ceață
văd viața ca pe o
fantomă cărând în spate
moartea
văd un orizont înfrânt
lovit de capătul
privirii mele
undeva un copac își
mângâie trunchiul zgâriat
de vânt
undeva o frunză plânge
cu lacrimi verzi
eu te aștept pe tine
să înoți prin timp
să ajungi la mine
vreau să mă îndop cu
iubire până -mi va
plesni sufletul.