Mă sting precum un muc de lumânare,
aprinsă pe un vechi mormânt,
sau precum mucul de țigare,
din care-am tras, ca un flămând,
și-n toată-această mistuire,
care s-a petrecut,
mă lupt să te păstrez în mine,
dosindu-te cât mai adânc,
astfel încât, să nu simți decât
flăcări de iubire,
cum te învăluie, ca fașa, pe un prunc,
arzând mai mult din amintire,
sau doar luând lumină cu-mprumut,
iar când va fi ca să mă sting de tot,
mă voi muta în tine ca-ntr-un cort,
din flăcările căruia, care îi vor arde-n vatră,
mă voi aprinde, ca să ard până la capăt