Precum diluviul de pahar din cramă
Ploua de-un timp, ca într-o putrezire
Tristețea tot venea să mă respire
Și sfera cea de raze se destramă.

Nu-mi mai cânta nici mâna ta subțire
În piele-n văzul vinului, de-aramă
Singurătatea noru-n ochi îmi cheamă
ÃŽn noaptea ce-i cu lacrima-n trezire.

Sub sângele ce spre străbuni aleargă
E liniște-n pocalul plin, băut,
Cuvântul meu îl poartă-un arnăut
Din luptă, astăzi morbului pe targă.

ÃŽn nestemate din comori lichide
Lucește-o ușă rana ce deschide.