prin colosalul dulce de zambile
învinuiesc lin nările parfumul,
de feerie prin grădini e drumul
pășirea cea cu ochii s-o împile.

mireasma suie ca de rugă fumul,
pe-altar de flori privirile-s umile,
tu rănilor să se închidă zi-le
că se deschid corole cu duiumul.

la nunta de petale-albine vin, te
veghează-n zborul lor cum te strecori
cu îngerul, nepasăre cuminte.

te trec în foaie-ai verdelui fiori,
tălmaci de primăvară în cuvinte
dar neavându-le adeseori.