|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Manualul fluxului intern
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-10 | | Adevărul stă gol, fără chip, fără nume, Dar cine l-ar vrea fără vise și glume? Căci prea crud arde și prea rece sfâșie, Așa că-l îmbrăcăm în mătase târzie. Îl punem în șoapte, în umbre subțiri, În raze de soare pierdute-n priviri, În ochi de femeie, în dor nerostit, În jocul iubirii ce pare-mplinit. Dar ce e real? Și ce e poveste? Ce rămâne din tot, când tăcerea lovește? Când mâna se-ntinde și prinde doar vânt, Când glasul se duce și nu e cuvânt? Ne mințim frumos, jucăm niște roluri, Ne legăm de iluzii, ca mările-n maluri, Dar dincolo de ele, sub valuri tăcute, Adevărul așteaptă, nu-i nimeni să-l caute. Căci cine l-ar ține, așa dezgolit? Mai bine-l ascundem, sub vis implinit, Ca un colac moale, frumos împletit, Din jumătăți de nimic și-un strop de iubit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate