Vântul suflă sărat, dinspre Mediterană,
Și soarele apune pe plaja catalană,
Lăsând în urma lui doar umbre călătoare,
Ce se topesc ușor sub mângâieri de mare.

Mă plimb în noaptea sumbră pe plaja nisipoasă,
Și briza mă invită la valsul legănat,
Pe valuri negre de mare spumoasă,
Șoptindu-mi ușor că vântul e mai sărat, la Mediterană.

În Barcelona e noapte și aerul-i uscat,
Iar nori se adună pe cerul întunecat...
Scăldând în beznă plaja pustie și rece,
Cu urme de pași desculți și vremea ce trece,
...la Mediterană.

Stelele dansează pe valurile liniștite,
Iar valurile șoptesc povești nesfârșite,
Marea adâncă își cântă dorul,
Iar eu rămân pierdut odata cu apusul.

Pășesc încet, tăcut, în liniștea deplină,
Sub cerul tăcut, în noaptea divină,
Și simt cum vântul mă îmbrățișează,
Într-o vrajă străină ce mă fascinează...
...la Mediterană.