În ale liniștilor matematici
La taină umbra-n noapte se divide,
Eu caut miez tăcerilor prin blide
ÃŽn care zac merinde-n ani dogmatici.

A haosului ușă-o stea deschide,
Respir pe Dumnezeu ca-n piept de-astmatici
Că ruga o mănânc cu dinți apatici
Regurgitând-o-n sfera rănii vide.

Amorul, vai, ce pân la el distanță...!
Nu suie în caleașca de păcat
Și haina de iubire e o zdreanță.

Pe catafalc ca-n piedestal urcat
O clipă doar, apoi zidind speranță
De-a pune punct la stih m-am apucat.