pereții mucegăiți se repară
ușile, ferestrele, hornul
acoperișul, ceatârnele
toate se repară

mobila se schimbă
gardul la fel, îl betonezi la fundație
ca să reziste la intemperii
pomii uscați din grădină
se înlocuiesc cu alții tineri

dar pe inimă, cine o repară
cine îi astupă găurile
cine îi zugrăvește pereții
cine îi face ușile
să nu mai scârțâie?

pe ferestrele ochilor
cine le repară, de vreme ce
mai pui un rând de ferestre
și tot te împiedici
de tine însuți?

pielea îmbătrânită
de cine va fi betonată
ca să nu mai atârne?
câte organe îți permite buzunarul
să înlocuiești și până când?
câte stenturi suportă
vasele tale de sânge?

vine o vreme când niciun doctor
nu mai poate face nimic
când nici măcar zeul Photoshop
nu poate ascunde nimic

și tot ce încerci să repari este sufletul
îl tot cârpești cu amintiri
cu poeme de amăgit singurătatea
îl faci să arate ca nou

dar cine, cine este capabil
să-ți vadă sufletul
în afară de tine însuți?