nu mi-a fost frică să stau cu cei morți
timpul bătea în retragere
mi-au trecut prin fața ochilor
pietrele kilometrice în stare să facă dispărute
dorințele ce n-au apucat pubertatea
după chipul și asemănarea
lui Dumnezeu
lumea era o boltă din care lilieci cu diferite mărimi
sugeau precum dintr-o mamă pruncul
soarele
petrecut ca pe unul de-al nostru
jelit de femei
timpul căzut în comă alcoolică
și o mulțime de sulf