poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-01-12 | |
Cum îi spui prostului, fără să-l rănești,
Că gândurile lui sunt prea lumești? Cum îl faci să vadă, să priceapă măcar, Că între vorbele lui zace un gol amar? Te-apropii cu grijă, ca pe-un teren minat, Căci prostul, mândru, e înfumurat. Nu-i spui pe nume, că s-ar supăra, Dar încerci să-l înveți fără a-l judeca. „Privește oglinda,” îi zici, calm, subtil, „Și caută răspunsuri, dar fii umil.” Dar prostul zâmbește, se crede isteț, Oglinda-i doar sticlă, iar el... înțelept. Așa că schimbi tonul, încerci alt model: „Ce-ai zice să-nveți puțin altceva, nițel? Să citești, să asculți, să-nțelegi ce-i firesc, Căci lumea e mare, nu doar ce gândești.” Dar prostul rămâne în turnul său mic, Făcând pe deșteptul, cu aer cinic. Și-atunci te întrebi, într-un ceas de tăcere: Poate prostia să primească vedere? Răspunsul e greu, dar nu-l desconsideri, Căci și tu, cândva, n-ai știut adevăruri. Așa că-i lași timpul să-i fie-nvățător, Căci prostul, când cade, devine gânditor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate