Nu-mi socoti greșelile;
ele sunt precum apele
care vin,
care trec și
care mereu au izvoare.
Nu, nu-mi ține cont păcatele;
ele sunt precum oceanul,
niciodată destul.

Ci, cântărește,
socotește-mi iubirile
care totdeauna vin,
totdeauna trec,
țâșnesc din același
izvor de Iubire;
măsoară-mi trăirile.

Iubesc și știu,
capabil de iubire nu sunt
dar izvorul din Tine
mă îndeamnă să sorb,
să nasc,
să-mi trăiesc veșnic
iubirile.