Parcă e o ploaie de poezii pe cer,
atât de departe de lumea asta, cer,
un fel de undiță cosmică și vie, cer,
un telescop care separă iluziile, cer,
o umbră de versuri intergalactice
să rimeze interferențele cu lumea asta

Îmi ridic umbrela și o deschid istovit
leoarcă de versificări sfărâmate
desfigurat de grindina rece de iarnă
și merg lent pe un trotuar uscat
Rapsodul îmi strigă: "We're on a
road to nowhere" cu sufletul deschis
pășim prin ploaie, - We'll take that ride - blestemați de ritm,
blestemați de rimă, blestemați de vise,
sub umbrela mea de oțel și tablă
pe trotuarul zvântat de vânt.