numai azi draga mea nu e loc de cuvinte
nici de triste-amintiri evocări prețioase
amăgiri din trecut blând ne-o iau înainte
hoți cu gând de măriri ce dau iama prin case

am tăcea gânditori când pe-un umăr când pe-altul
să nu pierdem nimic din ce-aprind în neștire
licurici vinovați că ne-arată înaltul
ca pe-un fruct interzis de la stele citire

îmi simt trupul mai greu decât sânii calzi roșii
cei pe care-i sărut cum ne-a fost rămășagul
până când ne-or trezi ca din moarte cocoșii
până când Dumnezeu ne va trece iar pragul