Fidelitatea ce i-o porți, superbă haină

N-ai cum să n-o admiri, să nu o placi

Dar totuși mă gândesc în taină

Cum pot să te conving să o dezbraci;


C-a mea prietenie e doar tristă mască

Ce greu o port de când te-am cunoscut

Nevrând că lipsa ei să te rănească

Să uiți că-ți sunt amic, să vezi un prefăcut;


Dar nici nu mi-aș dori că vreodată

Un tupeist s-arunce haina ta

Ca să rămână ulterior uitată

Și șifonată, doar în mintea mea.


Iar eu ca un amic perfect ce sunt

Voi auzi povești ce m-ar durea

Și în detaliu orice amănunt

Din toată infidelitatea ta.


Așa că nevoit o să forțez destinul

Să-ți spun că vreau și neindoilenic pot

Discret, să accept oricând puținul

Ce haina nu-ți acoperă de tot...