Când mă visam pisică
dormeam atât de bine
fiindcă în toate stările
găseam cele mai bune
contorsionări și aveam
soluții pentru ramurile
pe care trebuia să mă cațăr
spre a prinde din lumini
umbra paserii ce dormea
în ele ca o umbră în minte.

Și de pe coame acoperite
cu porumbei ce își risipeau
ploi din aripi visam că pot
cădea oriunde precum din cer
steaua pe care îmi imaginam
că o port ca pe un vierme,
ce viermuiri ascunzând,
printre căderi arzând
în propria lumină
lipsită de umbră
tăceri aduna.

O pisică ce privea din fereastră
ramuri ce așteptau să crească
și pasări imaginate ce devin
umbre desprinzându-și lumini.

Asemenea ei, ca într-un adânc,
Îmi visez visul de altădată
în mine mie piruetând
în jurul unui cuvânt.